Trei din cei cinci profesori care predau alfabetizarea la colegiu, au participat la un curs de instruire a profesorilor pentru a vedea efectele pe care dislexia le produce la achiziţia abilităţilor de alfabetizare. După curs, au combinat notiţele şi le-au dat colegilor care nu au putut să vină. Colegii lor au considerat informaţiile de un real ajutor.

• Experienţa dislexiei între indivizi este variată ca şi experienţa unei simple răceli (diferite simptome şi diferite grade de severitate).
• Tipurile, tiparele şi nivelele de dificultate în alfabetizare variază în concordanţă cu natura particulară a condiţiilor fiecărui elev.
• Mulţi elevi dislexici au experimentat nereuşite în învăţare prin metode tradiţionale, şi mulţi au mers la clase de corectare pentru a învăţa.
• Este în mod particular important să se identifice şi înţelege dificultăţile adulţilor şi folosirea uunor metode care să se acomodeze pe stilul lor de învăţare şi să le permită să aibă succes.
• Dislexia este independentă de inteligenţă şi afectează 10% din populaţie, din care 4% sunt severe.
• Adulţii dislexici adesea nu sunt identificaţi la şcoală şi astfel ei nu ştiu că sunt dislexici.
• Mulţi din adulţii dislexici nediagnosticaţi participă la cursuri de bază şi au nevoie de sprijin pentru cursurile vocaţionale sau pentru lucru.
• Elevii dislexici au unele din următoarele dificultăţi la diferite grade:
• Discriminarea sau ‚menţinerea’ sunetelor care apar în problemele de citire; confuzii sau omiterea de sunete la ortografiere; confuzia de cuvinte sau lipsa pronunţării lor;  
• Recunoaşterea literelor sau cuvintelor familiare când citesc, sau reamintirea imaginii vizuale a cuvântului; reamintirea secvenţei de litere în ortografiere sau numere şi simboluri în matematică;  
• Slabă memorie de scurtă-durată, sau dificultatea de a reţine şi recuperare a informaţiilor lingvistice – acest lucru poate afecta abilitatea lor de a-şi aminti informaţiile de bază ale limbajului cum ar fi instrucţiuni sau copierea de pe tablă;
• Slabă coordonare motorie rezultată în dificultatea ţinerii stiloului în mână atunci când se scrie; omiterea sau repetarea literelor când se ortografiază
• confuzii direcţionale (particular distingerea între dreapta şi stânga)
• probleme cu secvenţialitatea şi organizarea
• sensul timpului foarte scăzut
• se pierd repede
• dificultate în dobândirea ‚automatismului’ sau fluenţei.

Când lucraţi cu adulţi dislexici…

• evitaţi repetarea conceptelor care nu au fost ţinute minte în trecut. Folosiţi concepte care se potrivesc stilului de învăţare al elevului. Nu păstraţi vechiul logo ‚priveşte şi spune’, dacă această metodă nu a avut succes în trecut. 
• Predaţi abilităţile de bază într-un context. Folosiţi materialele scrise ale elevilor şi materialele dintr-o arie vocaţională pe care elevul o studiază sau lucrează, sau conţi nutul unui subiect care prezintă interes pentru elev (ex. reparaţii de maşini, reţete, poveşti, mediul înconjurător sau istoria familiei).
• Ajutaţi elevii să îşi înţeleagă stilul lor de învăţare, slăbiciunile şi forţele, şi cum dislexia le afectează învăţarea.
• Găsiţi metodele de predare, conceptele şi materialele care se potrivesc cu stilul lor de învăţare, cum ar fi folosirea de sublinieri, tăieturi şi copieri pentru manipularea materialelor scrise.
• Încurajați elevii să-şi găsească propriile strategii astfel încât să devină independent de învăţare. Spre exemplu, vorbiţi cu elevii despre cum pot depăşi anumite dificultăţi, sau oferiţi-le tehnici de memorare. Folosiţi mnemonics (o metodă vizuală de învăţare), strategii auditive şi învăţarea prin realizare.
• Recunoaşteţi că dificultăţile de procesare nu vor fi învinse de practică, aşa că evita să peristaţi cu conceptele care nu au nici un efect ca şi cum aţi încerca să-l faceţi pe elev ‚să audă’ sunetele..
• Când vedeţi slăbiciunile, cum ar fi slaba înţelegere a cuiva care nu recunoaşte cuvintele după imagini, 'lăsaţi' această abilitate şi găsiţi alte strategii care se compenseze, cum ar fi folosirea de casete.
• Priviţi tehnologia nu numai ca un instrument de dezvoltare a abilităţilor de bază, dar şi ca un ‚mod’ potenţial de dezvoltare a abilităţii, ca un mod alternativ de acces. Unele persoane nu vor fi niciodată experţi în ortografie, dar este important ca ei să aibă acces la alfabetizare, ceea ce este independentă faţă de ortografiere.
• Încurajaţi elevii să facă reprezentări vizuale cu informaţiile, cum ar fi hărţi ale minţii – ei îşi pot reaminti mai repede astfel.
• Când pregătiţi materialele, daţi atenţie la cât de uşor se citesc şi luaţi în considerare folosirea fonturilor mai accesibile
• Folosiţi culori şi imagini pentru a pune accentul pe punctele cheie sau detaliile importante
• Oferiţi mai multe tipuri de hârtie colorată pentru ca elevii să scrie pe ea (aceasta poate fi xeroxată sau cumpărată). Dacă elevii au o culoare care le place foarte mult, asiguraţi-vă că materialele sunt imprimate pe această hârtie şi încurajaţii să folosească şi foi transparente.
• Puneţi accentul pe recapitulare, pentru a menţine informaţia în memoria de lungă durată
• Predaţi ortografia prin programe de speciale de ortografie
• Folosiţi concepte multisenzoriale pentru dezvoltarea a ceea ce ştiu şi să-i ajute să-şi perfecţioneze ceea ce nu ştiu prea bine.

Informatii obtinute de la the Department for Innovation, Universities and Skills

Două persoane cu aceeaşi dizabilitate pot avea diferite efecte. Mai mult, efectele unei dizabilităţi pot fi similare cu efectele alteia (spre exemplu, elevii surzi şi elevii autişti pot avea dificultăţi în folosirea limbajului abstract).