Ken, 37, are o depresie de mai mult timp, pentru care ia medicamente. El are o inteligenţă normală, dar datorită medicamentelor i-a fost afectată concentrarea, memoria şi abilitatea de muncă şi socializare. Condiţia sa fluctuează şi el are zile când bine când rele. Datorită întreruperii şcolii a eşuat în găsirea unui loc de muncă, şi-a pierdut încrederea şi are o părere proastă despre sine.

Ken a încercat cu disperare să-şi continue studiile de alfabetizare şi calcul pentru a putea obţine un serviciu, astfel că s-a înscris la cursuri de alfabetizare şi aritmetică pentru adulţi la un colegiu local. Natura variabilă a condiţiei sale face ca să participe destul de rar, să aibă probleme cu punctualitatea şi comportamentul. Profesorii săi au fost îngrijoraţi de lipsa progresului său; iar la cursul de aritmetică în particular, se pare că nu a înregistrat nici un progres. El consideră testele de examinare foarte stresante şi întotdeauna le face sub standarde.

Doi membrii cheie ai departamentului recent pensionaţi şi profesorii rămaşi au discutat împreună care este cel mai bun sprijin de care are nevoie Ken, dar şi ceilalţi cu probleme similare de la cursurile lor. Ei au realizat o listă de strategii care sunt importante în mod particular, şi le-au pus la dispoziţia noilor colegi de catedră.

Strategii de predare

• Stabiliţi o relaţie bună şi încurajaţii. Fiţi sensibili la informaţiile personale şi concentraţi-vă pe ceea ce este necesar să-i ajutaţi pe elevi să înveţe.
• Daţi posibilitatea elevilor să aibă succes imediat în învăţare.
• Unii elevi pot experimenta modificări în comportament ceea ce poate duce la situaţii inconfortabile în mediul de învăţare. Este bine să permiteţi elevilor să se retragă, dacă doresc, mai degrabă decât să se simtă obligaţi să-şi ‚coordoneze’ comportamentul, lucru care poate duce la confruntări. Acest comportament este mai degrabă cauzat de circumstanţe externe mai degrabă decât situaţii de învăţare curentă.
• Alocaţi suficient timp elevilor pentru a demonstra abilităţile lor la maxim.
• Planificaţi un program flexibil de învăţare pentru a răspunde variaţiilor capacităţii lor de învăţare, participare, etc.
• Pentru elevii cu dificultăţi ale sănătăţii mintale, este în mod particular crucial să se realizeze sesiuni de predare care să includă diferite activităţi.
• Când se realizează programele de predare şi sprijin în învăţare, trebuie luate în considerare accesul maxim pentru a avea acces la activităţi atunci când lipsesc de la cursuri.
• Oferiţi practică, recapitulări şi posibilitatea de prelungire a timpului pentru evaluările formale, şi luaţi în considerare metode de evaluări alternative, dacă sunt necesare.
• Discutaţi problemele personale ce pot apărea în timpul orelor, iar profesorii trebuie să fie pregătiţi a ţine locul altor profesionişti sau consilieri. Profesorii au nevoie să ştie despre extinderea atribuţiilor lor, să ştie când şi cum să se adreseze elevului sau cuiva care are abilităţi relevante.
• Încurajaţi un mediu de suport şi activităţi care îi pot face pe indivizi să se acomodeze atunci când apar situaţii de interacţiune socială problematice.
• Terapia prin medicamente poate duce uneori la o scădere a controlului muscular. Pentru cei care experimentează acest lucru, în locul unui mouse obişnuit folosiţi unul cu bilă cu o singură funcţiune ce poate fi de un real folos. Folosiţi un PC cu rezoluţie mare pentru a evita sclipirile, sau un ecran de protecţie.

Bazat pe informatii de la Department for Innovation, Universities and Skills

Două persoane cu aceeaşi dizabilitate pot avea diferite efecte. Mai mult, efectele unei dizabilităţi pot fi similare cu efectele alteia (spre exemplu, elevii surzi şi elevii autişti pot avea dificultăţi în folosirea limbajului abstract).