Navigare rapidă

logo ETTAD
134653-LLP-1-2007-UK-GRUNDTVIG-GMP
Prima pagina / Studii de caz / Activitati practice si mobilitatea

Activitati practice si mobilitatea

Dina s-a născut cu anormalităţi congenitale la mâini şi picioare. Aceasta a dus la amputarea picioarelor de la genunchi de când avea un an. Ea foloseşte proteze la picioare şi este total independentă pentru distanţe rezonabile, oricum protezele se rup frecvent şi până i se livrează altele noi, ea foloseşte un scaun cu rotile. Dina lucrează program complet la Oficiul de Taxe de mai bine de cinci ani. Ea adoră teatrul, are o voce plăcută, şi s-a înscris la un curs de actorie la colegiul local, curs ce se ţine seara. Dina este foarte entuziasmată de curs, dar este îngrijorată că datorită dificultăţilor ea are nevoie de sprijin suplimentar, ea poate fi văzută ca un elev cu dificultate astfel că nu a dorit să vorbească despre nevoile ei particulare.

Odată ce cursul a progresat ea a devenit dezamăgită că nu s-a putut implica aşa cum ar fi vrut. Eventual, ea şi-a luat curajul şi i-a spus instructorului:

Știam că cursul este practic, dar nu am realizat cât de fizic poate să fie. Încă de la început, toată lumea a alergat în cerc, lucru pe care eu în mod evident nu am putut să-l fac, astfel că am început să mă îndepărtez de grup… Totdeauna am terminat prin a sta jos, dar se parte că nu mă vedeaţi. Ceilalţi cred că sunt supărată pentru faptul că ai organizat o excursie la un teatru în aer liber unde nu ai verificat dacă este accesibil – acest lucru arată că nu-ţi pasă dacă particip sau nu la curs. Am plătit bani pentru curs şi consider că am tot dreptul la activităţi la fel ca ceilalţi.”    

Instructorul a fost înspăimântat de plângere şi şi-a cerut scuze că nu a fost mai activ în a se asigura că Dina este inclusă în grup. El nu a lucrat cu persoane cu dizabilităţi înainte şi s-a simţit stânjenit şi neconfortabil pentru lipsa sa de cunoaştere în acest domeniu. El a remarcat, că Dina a fost exclusă din cele mai multe activităţi pe care el le-a avut frecvent, dar nu s-a gândit că nu sunt potrivite pentru ea. S-a confesat că el nu s-a gândit la accesibilitate iar excursia pe care au făcut-o la teatrul în aer liber o tot fac de cinci ani.

Instructorul şi-a cerut scuze lui Dina şi a cerut sfaturi de la colegi cu experienţă. Ei l-au sfătuit să folosească ghidul de ‚Eticheta Dizabilităţii’ de pe web şi să ţină cont de sfaturile oferite de alte persoane sau de colegi despre cum se pot face cursurile mai inclusive şi accesibile.  

Înarmat cu noi cunoştinţe, instructorul a aranjat o întâlnire cu Dina pentru a discuta modurile în care ea poate fi inclusă cât mai mult în procesul de predare. De-a lungul cursului, el a mai făcut greşeli din când în când, dar el şi Dina au realizat un tip de relaţie prin care ea îi amintea care sunt nevoile ei; problemele fiind rezolvate uşor iar instructorul continuând să înveţe despre metodele de predare inclusivă.

Două persoane cu aceeaşi dizabilitate pot avea diferite efecte. Mai mult, efectele unei dizabilităţi pot fi similare cu efectele alteia (spre exemplu, elevii surzi şi elevii autişti pot avea dificultăţi în folosirea limbajului abstract).