Zara, care este oarbă şi are un câine însoţitor, s-a înscris la un curs de yoga cu prietena ei Tania. Ea şi-a spus dizabilitatea la telefonul dat instructorului şi a cerut să-l vadă în avans înainte de prima sesiune. Ei au aranjat să se întâlnească pe hol cu 30 de minute înainte de începerea primei lecţii.

La întâlnire, Zara i-a explicat că ea a mai făcut yoga înainte atunci când locuia la Londra. Câinele său însoţitor nu a fost o problemă, deoarece este bine antrenat şi se va întinde într-un colţ în timpul lecţiei, oricum Zara l-a rugat pe profesor să-i roage pe ceilalţi membrii ai grupului să fie conştienţi că este un câine ce lucrează, astfel ca ei să nu fie distraşi sau agitaţi. Ei trebuie să-i ceară lui Zara permisiunea înainte de a începe să vorbească sau să se joace cu câinele.

În relaţie cu atitudinile din timpul orei de yoga, Zara i-a explicat că la orele anterioare, instructorul dădea un nume poziţiei şi explica în detaliu ce se întâmplă fizic în timp ce făcea demonstraţii. În timp ce ceilalţi lucrau, el îi oferea explicaţii şi ajutor individual Zarei pentru a-şi aşeza corpul în poziţia corectă şi totodată ea i-a permis instructorului să o atingă pentru a-i corecta poziţia. Au lucrat bine iar Zara chiar s-a bucurat de lecţii şi a făcut progrese.

Deoarece profesorul nu a mai avut pe cineva orb înainte, el a înţeles din explicaţiile ei, cum a învăţat la cursul precedent. Nu numai că metoda a funcţionat bine din nou pentru Zara, dar ceilalţi colegi de yoga au beneficiat de descrieri complementare şi demonstraţii oferite (unii chiar erau timizi pentru a solicita ajutor), iar ca rezultat, instructorul şi-a modificat metoda de predare permanent.

Două persoane cu aceeaşi dizabilitate pot avea diferite efecte. Mai mult, efectele unei dizabilităţi pot fi similare cu efectele alteia (spre exemplu, elevii surzi şi elevii autişti pot avea dificultăţi în folosirea limbajului abstract).