Sectiuni

Dificultăţi cu cunoaşterea

Cunoaşterea este termenul care se referă la procesele mentale implicate în câştigarea cunoştinţelor şi înţelegerii, incluzând gândirea, cunoaşterea, reamintirea, judecarea şi rezolvarea problemelor.

Diferente cognitive - ajustari pentru practica

Cunoaşterea este termenul care se referă la procesele mentale implicate în câştigarea cunoştinţelor şi înţelegerii, incluzând gândirea, cunoaşterea, reamintirea, judecarea şi rezolvarea problemelor.

Cunoaşterea socială:

abilitatea de a reuşi în relaţiile sociale
abilitatea de a lucra efectiv ca membru al echipei şi/sau lucrul în grup
abilitatea de a face faţă la presiunea celorlalţi
abilitatea de a accepta şi lucra în diverse grupuri

Cunoaşterea la nivel superior:

abilitatea de a înţelege şi implementa paşii necesari pentru rezolvarea problemelor
conştienţă în preferarea stilului cognitiv
abilitatea de a folosi ceea ce a învăţat / abilităţile în situaţii noi
abilitatea de a gândi creativ

Diferenţele cunoaşterii:

Fiecare are propriul mod în care lucrează şi gândeşte. Organizaţiile au anumite seturi de proceduri – unele fiind inflexibile!

Persoanele cu dizabilităţi de învăţare pot aborda sarcinile în diverse moduri datorită dificultăţilor lor specifice. Profesorii şi instructorii, dar şi sistemul pot impune câteodată o singură cale de a realiza aşa ceva. Profesorii şi instructorii pot judeca pe cineva în mod nepotrivit atunci când acesta realizează o sarcină în mod diferit. Abilitatea profesorului şi instructorului este de a înţelege că oamenii pot învăţa în diferite moduri şi cu viteze diferite, şi sunt capabili de a-şi acomoda nevoile într-un mod care le garantează succesul şi plăcerea de a participa la fiecare oră.

Preferinţe diferite:

unii preferă să li se spună cum să realizeze o sarcină;
unii preferă să li se arate cum să o facă;
unii preferă un mod de abordare ce poate fi transmis mai departe;
unii preferă o combinaţie a celor trei.

Diferenţe - efecte cognitive:

Prea mult timp pentru desemnări şi sarcini;
Incapacitatea de a realiza sarcina în timp;
A face lucrurile diferit;
A deveni stresat;
Pierderea noţiunii timpului;
Conflict posibil cu colegii;
Rapoarte slabe;
Frustrări ale individului şi/sau profesor/instructor;
Comportament slab;
Boală;
Calitate slabă a muncii;
Nemulţumire;
Abilităţile încep să fie recunoscute/utilizate.

sus

Diferenţe cognitive - ajustări pentru practică

Aceste strategii sunt numai sugestii pentru un proces de predare şi instruire inclusivă. Această listă nu va fi considerată a fi exhaustivă şi este important să ne reamintim că toţi elevii sunt persoane individualizate şi o bună practică pentru o persoană nu este în mod necesar bună şi pentru o altă persoană. Dacă aveţi orice bună practică pe care doriţi să o adăugaţi pe listă, vă rugăm transmiteţi sugestiile pe adresa de email: office@fundatiah.ro sau z.morton-jones@worc.ac.uk.

Factorii ambientali

Asiguraţi o zonă liniştită – unele persoane pot avea nevoie în cursul zilei să se odihnească, relaxeze şi să proceseze informaţiile.

Resurse de învăţare

Folosiţi modele sau tipare prestabilite.
Exploataţi folosirea tehnologiei pentru a compensa dizabilitatea, spre exemplu folosirea unui laptop.
Produceţi materiale de curs folosind puncte de reper vizuale cum ar fi graficele într-un text.
Oferiţi informaţia în mai multe moduri, spre exemplu verbal şi în scris.
Când realizaţi prezentări, ideal ar fi sa nu folosiţi un font mai mic de 14 şi nu mai mult de 6 informaţii pe pagină.

Livrarea cursului

Divizaţi sarcina în bucăţi mai mici.
Gândiţi în diverse moduri cum sarcinile pot fi rezolvate.
Acordaţi prioritate unor sarcini.
Schimbaţi modul de predare, spre exemplu oferiţi demonstraţii, nu numai descrieri verbale.
Nu presupuneţi că totul s-a înţeles – faceţi strategii pentru verificare.
Fiţi flexibil în modul/formatul de predare al sarcinilor/transferurilor.
Explicaţi sarcinile clar şi neambigue. Verificaţi dacă elevii au înţeles sarcina punându-le întrebări şi rugându-i să explice ce au înţeles.
Dacă e dificil să se concentreze, planificaţi activităţi scurte de învăţare care sunt relevante şi plăcute pentru ei şi pregătiţi activităţi variate dacă sunt solicitate.
Alocaţi elevilor timp mai mult pentru formularea răspunsurilor.
Alocaţi timp elevilor pentru a se pregăti faţă de modificările obişnuite, ex. termene limită, timp mai mult, etc.

Ghid general

Recunoaşte-ţi că elevii au propriul stil/mod de lucru.
Fiţi flexibil.
Trataţi elevii ca adulţi şi ca persoane. Nu deveniţi patronul lor şi nu faceţi supoziţii cu ceea ce ei ştiu şi pot face.
Încercaţi să descoperiţi interesele şi motivaţia elevilor şi bazaţi-vă pe acest lucru. Dacă învăţarea este dificilă, elevul nu va dori să aloce timp pentru o sarcină nerelevantă scopului lor.
Încercaţi să aflaţi ce a avut succes şi ce nu din experienţa lor de învăţare – nu merită să folosiţi strategii care nu au efect asupra lor.
Când elevii au dificultăţi în reţinerea informaţiilor, lucraţi cu ei pentru a găsi propria strategie care îi face să îşi amintească lucruri şi verificaţi dacă folosesc aceste strategii.
Încurajaţi elevii să solicite ajutorul. Explicaţi-le că acesta este un fapt acceptabil şi nu semn de slăbiciune.
Fiţi atenţi să nu fiţi prea direct – unele persoane, în special cei cu dizabilităţi de învăţare, ei pot considera că trebuie să vă spună ceea ce cred ei că vreţi să auziţi.
Încurajaţi elevii să-şi asume responsabilitatea a ceea ce învaţă singuri.
Permiteţi elevului să ia pauze frecvente dacă este necesar.

sus

Navigare rapidă