Navigare rapidă

Salt la meniul din stanga
Anuleaza navigarea si mergi la pagina principala
Salt la diferitele versiuni de tara ale ETTAD
Sari la notele de subsol

Sectiuni

Dificultăţi în relaţia cu anxietatea şi stresul

Este abilitatea individului de a face faţă la presiuni excesive sau alte tipuri de revendicări.

Dificultati in relatia cu Anxietatea/Stresul - ajustari pentru practica

Anxietatea este sentimentul de a simţi spaima sau panica.

Stresul este reacţia adversă pe care oamenii o au la presiuni excesive sau alte tipuri de revendicări.

Anxietatea şi stresul sunt emoţii umane fundamentale şi unii sugerează că acestea pot fi observate numai atunci când se manifestă în exces. Totuşi, multe persoane se adaptează la nivele foarte înalte ale anxietăţii şi stresului, ei pot să nu simtă că au o problemă decât atunci când se compară cu alţii care sunt în aceeaşi situaţie dar care sunt mai puţin preocupaţi.

Anxietatea este considerată a fi anormală dacă:

Este disproporţionată faţă de situaţia de stres;
Persistă şi după ce situaţia de stres a încetat sau stresul este minor;
Apare fără nici un motiv aparent atunci când nu există o situaţie stresantă.

Anxietatea şi stresul pot avea diferite forme şi expresii, inclusiv:

Anxietate generală (faţă de aspectele vieţii);
Preocupare (a te gândi continuu la o problemă dincolo de ceea ce este necesar pentru a găsi o soluţie);
Anxietate specifică (anxietate faţă de o anumită situaţie – de ex. examene, situaţii sociale etc.);
Fobia (o teamă excesivă faţă de o anumită situaţie sau temă ducând spre evitarea acesteia);
Ipohondrie (anxietate faţă de suferirea unei boli);
Atacuri de panică (reacţii impulsive necontrolate cu simptome de anxietate fizică).

Aceste forme pot fi cronice (de ex. să fie moştenite şi cu o istorie îndelungată) sau pot fi acute (de ex. să fie violente şi în momentul de faţă) sau pot combina elemente din ambele cazuri.

Situaţii potenţiale de stres

participarea într-un grup de lucru
examinările
respectarea termenelor limită
aranjarea la începutul muncii

Dificultăţi în relaţia cu Anxietatea şi Stresul – ajustări pentru practică

Aceste strategii sunt numai sugestii pentru un proces de predare şi instruire inclusivă. Această listă nu va fi considerată a fi exhaustivă şi este important să ne reamintim că toţi elevii sunt persoane individualizate şi o bună practică pentru o persoană nu este în mod necesar bună şi pentru o altă persoană. Dacă aveţi orice bună practică pe care doriţi să o adăugaţi pe listă, vă rugăm transmiteţi sugestiile pe adresa de email: office@fundatiah.ro sau z.morton-jones@worc.ac.uk.

Factorii ambientali

Oferiţi un spaţiu de studiu liniştit pentru elevi, dacă se solicită.
Încurajaţi un mediu ambiental care să îi susţină şi activităţi care pot obişnui individul atunci când acesta consideră interacţiunea socială ca fiind problematică.
În mediul ambiental de învăţare, fiţi atent la temperaturile extreme (fierbinte sau rece), mirosuri urâte, lumină proastă (prea strălucitoare sau diminuată) sau supra-aglomerării care poate ridica nivelul de stres al elevilor.

Resurse de învăţare

Oferiţi elevilor o mulţime de informaţii privind sarcinile lor şi examenele.
Elaboraţi programe flexibile de studiu pentru a răspunde variaţiilor capacităţii de a învăţa, atenţiei etc.

Livrarea cursului

Stabiliţi o practică curentă pentru elevi, anunţaţii despre orice modificări în avans şi despre schimbările planificate pentru a reduce anxietatea, cum ar fi schimbarea unei camere sau schimbarea profesorului sau instructorului.
Evitaţi de a pune persoanele în situaţii stresante şi stânjenitoare ex. punându-i să citească cu voce tare într-un grup.
Daţi posibilitate elevilor să aibă un succes imediat la învăţătură.
Discutați problemele personale ce pot apărea în clase, iar profesorii şi instructorii ar putea lua în considerare şi rolul altor profesionişti, cum ar fi consilierii. Profesorii şi instructorii au nevoie de a cunoaşte rolul lor şi de a ştii când şi cum să se refere la elevi.
Să încurajeze atitudinile de rezolvare a problemelor ceea ce ar face indivizii să împartă problemele mai mari în loturi de probleme mai mici şi apoi să le rezolve prin paşi practici. De ex. paşi mici care se referă la o stare de anxietate majoră faţă de prezentări ar putea include: discuţii cu indivizii despre anxietate, observarea celorlalţi, pregătirea subiectului, repetarea în particular, tipărirea prezentării, exerciţii în faţa unui prieten, relaxarea pe cât posibil în timpul zilei, prezentarea in sine.
Să sfătuiască elevii să aibă măsură în reacţiile lor faţă de diferite situaţii cum ar examenele sau prezentările de materiale şi să revizuiască cu ei ceea ce au găsit că deranjează în mod particular.
Fiţi înţelegători faţă de faptul că pentru unele persoane este dificil să lucreze într-un grup; nu forţaţi participarea.
Asiguraţi orele practice, reasigurarea şi un timp posibil suplimentar pentru evaluări şi să analizeze posibilitatea de a furniza atunci când este cazul abordări ale evaluării alternative.
Alocaţi suficient timp pentru elevi pentru a se aşeza şi demonstra că abilitatea lor este la nivel maxim.

Ghid general

Încurajaţi elevii să caute sprijin pentru anxietăţile lor, de ex. abilităţi pentru studiu şi strategii pentru examene, instruiri sau să vorbească cu un consilier despre anxietatea personală.
Încurajaţi elevii să caute o instruire pentru managementul stresului în general şi pentru relaxare pe măsură ce le creşte încrederea şi starea de bine şi, ca o consecinţă, abilitatea de a coopera mult mai uşor.
Trataţi cu delicateţe informaţiile personale şi îndreptaţi-vă atenţia asupra a ceea ce este necesar pentru a-i ajuta să înveţe.
Dacă elevii evită anumite situaţii din cauza anxietăţii, să analizeze posibilitatea expunerii acestora situaţiei respective cu paşi mici dar continui.
Stabiliţi o bună relaţie şi încurajaţi foarte mult.
Unele persoane pot dobândi schimbări în comportament ceea ce ar crea o situaţie jenantă în cadrul mediului de învăţare. Este mai bine să permiteţi persoanei să se retragă dacă doreşte decât să se simtă obligat să facă faţă comportamentului ceea ce ar duce la o confruntare. Acest comportament este foarte probabil să fie cauzat mai mult de circumstanţe externe decât de situaţia la învăţătură.

Categorii de invatare