Pentru persoanele surde care au limba engleză drept a doua limbă nu este surprinzător faptul că întâmpină probleme lingvistice. Dificultăţile se manifestă cel mai mult în lucrările scrise unde greşelile apar în structura propoziţiei, a timpului verbelor, omisiuni de cuvinte etc. Pentru a exacerba problema, dificultatea este deseori ascunsă în vorbirea fluentă şi de aceea dificil de a se citi pe buze.

Lipsei auzului şi a memoriei auditive, înseamnă că persoanele surde nu pot repeta ceea ce este pus pe hârtie. Mai mult, LS are o gramatică şi o sintaxă care sunt diferite de cele ale limbii vorbite, ceea ce poate să îl facă confuz. 

Cercetările arată că vârsta pentru citit a elevilor surzi care părăsesc şcoala este sub media naţională de aceea se pare că persoanele surde care ajung în şcoala tehnică şi vocaţională sunt considerate a fi la un nivel relativ avansat. Totuşi, cititul poate rămâne o sarcină laborioasă pentru unii elevi surzi deoarece vocabularul lor poate fi considerat restrâns în comparaţie cu colegii care aud. Cuvinte nefamiliare sau cuvinte care nu au fost introduse în mod specific elevilor nu pot fi citite pe buze. În consecinţă elevii surzi trebui nu numai să caute jargonul tehnic legat de temă dar şi limba care este obişnuită pentru colegii care aud. Ca un rezultat, o bună parte a timpului poate fi petrecută cu cititul şi pregătirea temelor, adesea cu sprijinul unui meditator pentru limbă/ învăţare. 

În comparaţie cu persoanele care aud, trecerea la cunoştinţe generale ar putea fi blocată în mod semnificativ pentru persoanele cu dificultate auditivă. Peroanele care aud absorb cunoştinţele generale prin citirea ziarelor, ascultarea la televizor sau radio sau participare la discuţii cu alţii. Aceste informaţii incidentale ajută deseori la formarea opiniilor şi dezvoltarea abilităţilor necesare pentru şcoala medie. Totuşi, elevilor surzi le poate fi negat accesul la aceste cunoştinţe generale şi experienţe de viaţă. Efectul care apare drept consecinţă este reflectat deseori în lucrările scrise ale elevilor surzi care poate fi considerat a fi lipsit de profunzime, conţinând opinii imature şi uneori lipsă de informaţie şi expunând probleme în concordanţa timpurilor şi a structurii în general. 

Lucrul în grup poate fi problematic pentru persoanele cu dificultăţi de auz şi ar putea fi necesare  strategii care să fie adoptate de restul grupului.

Deoarece o componentă importantă a multora din activităţile de grup este dezvoltarea responsabilităţii şi controlului elevilor, profesorii şi instructorii trebuie să fie preocupaţi  de faptul că scopul lor pentru a interveni şi a lua măsuri pentru a include toţi elevii este în mod necesar compromis. Pentru a diminua acest aspect, trebuie folosite sistemele de încurajare a grupurilor pentru a-şi asuma responsabilitatea includerii tuturor elevilor. 

Profesorii şi instructorii trebuie să se gândească cu multă grijă la structura cursului lor, la suportul pe care îl acordă, la resurse, dezvoltarea personalului şi la cele ce vor fi învăţate deoarece înlocuirea lecţiilor şi seminariilor cu resurse mult mai accesibile bazate pe învăţarea folosind grupurile supravegheate şi bazată pe computer poate reduce nevoia pentru un suport de comunicare.

Prezentarea anterioară a notelor de curs şi de lecţie poate fi de mare ajutor elevului şi asistentului iar prezentarea acestora sub formă electronică ar putea fi cea mai flexibilă abordare. Folosind mijloace vizuale (de ex. Power Point) poate ajuta de asemenea gradul de înţelegere a informaţiilor vorbite.