Unele persoane ar putea avea nevoie de materiale realizate într-un format al scrisului mai mare. Caracterul minim al literei este de 14 dar se recomandă a fi preferat caracterul literei de 16 – 18. Se poate realiza acest lucru prin fotocopiere cu text mărit sau prin tipărirea la imprimantă direct – ultima variantă este de preferat deoarece calitatea imprimării este mai bună. Totuşi unele persoane consideră că este dificil a scana vizual un caracter al literei mai mare şi astfel concentrarea lor scade repede.

Unii elevi ar putea avea nevoie de un casetofon pentru a înregistra lecţiile / discuţiile. Aceasta înseamnă că elevul trebuie să se bazeze pe echipament audio care presupune concentrare, memorie şi practică. Unele persoane ar putea avea nevoie să folosească un înregistrator de notiţe. Oamenii trebuie încurajaţi să stea într-o poziţie în care pot auzi / vedea (pentru acei care văd puţin). Orice este scris trebuie şi spus oral. Materialele de curs trebuie să fie accesibile înaintea sesiunii – tipărite cu caractere mari, dacă este solicitat. Deoarece este foarte dificil să se scaneze vizual materialele este necesar oferirea lor înaintea sesiunii, lucru ce permite acestor persoane să facă copii ale conţinutului în  Braille/ sau înregistrat, organizându-şi astfel materialele. 

Elevii care au dificultăţi vizuale care le afectează abilitatea de a accesa textul pot fi excluşi atunci când trebuie citit ceva în timpul seminarului. Se poate de asemenea să experimenteze dificultăţi în ceea ce priveşte comunicarea faţă în faţă dacă nu pot citi expresiile faciale sau limbajul corpului. Se poate să fie necesar ceva timp pentru aceste persoane pentru a se obişnui cu vocile altora în timpul seminarului şi s-ar putea să fie util ca vorbitorii să îşi spună numele înainte de a lua cuvântul. Este util să fie furnizat orice fel de material al textului, într-un format accesibil, înaintea meditaţiilor chiar dacă acest lucru nu este în practica uzuală a profesorului / instructorului.

Există unele moduri de predare destul de simple şi nu foarte tehnice de a modifica sau adapta echipamentele sau activităţile pentru a permite elevilor cu diferite afecţiuni să participe la orele de curs practice. Exemplele includ: prezentarea auditivă a informaţiilor vizuale (cum ar fi barometrele vorbitoare), reprezentări tactile ale informaţiilor vizuale (cum ar fi containere cu marcaje), clame si alte ustensile pentru a prinde echipamentele şi a le putea ţine în mână, aparate de mărit iluminate. Exemple de astfel de inovaţii ar putea fi înmulţite deoarece persoanele care au diferite dificultăţi şi sunt angajate sunt menţinute şi sprijinite în activitatea lor.

Departamentele care organizează aranjarea locului de muncă sau excursiile în teren pentru elevii cu dificultăţi vor trebui să analizeze, ideal ar fi să se facă acest lucru împreună cu elevii implicaţi, diferenţele între noul context şi mediul înconjurător şi mult mai uzual şi de multe ori mult mai structurat, contextul studiului. Uneori, folosirea echipamentelor, aranjamentelor sau a asistenţei personale poate, cu puţină planificare, transfera spre un context diferit.

Unele echipamente sau suportul educaţional s-ar putea să nu fie uşor transferabile. Înregistrarea lecţiilor poate fi acceptabilă într-un mod în care nu pot fi acceptate interviurile înregistrate cu clienţi care necesită confidenţialitate. Portabilitatea poate de asemenea constitui un factor ce trebuie luat în considerare în ceea ce priveşte excursiile în teren şi studiul în străinătate. Un ajutor personal, nu medical, cum ar fi suportul comunicării pentru lecţii ar putea fi privit ca obstructiv în timpul lucrului unu-la unu. Un laptop cu sintetizator de vorbire  legat la un proiector, ar putea fi în mod clar utilizat în alte contexte ale activităţii care implică prezentări.

Faptul că trebuie găsite fonduri pentru cumpărarea echipamentelor suplimentare necesare amplasărilor sau excursiilor pe teren subliniază necesitatea unui plan şi pregătirea cu mult înaintea datei de începere a amplasării.