Persoanele cu dizabilitaţi percep altfel decât alţii riscurile legate de sănătate şi siguranţa - acesta nu este cazul nostru. O ocazie în mediu creează un risc al siguranţei pentru oricine. Profesorii au responsabilitatea să realizeze contactul cu toţi elevii, ceea ce duce la un mediu mai sigur, ceea ce duce la învăţare. 

Persoanele cu dizabilitaţi îşi cunosc limitele şi adesea este inevitabil pentru noi a le spune că e ceva periculos pentru ei, spre exemplu realizarea unu experiment științific necesita o foarte buna dexteritate manuală şi deci e periculos şi dificil pentru cineva cu artrită severă; oricum, persoanele au diferite experienţe a condițiilor şi fiecare caz trebuie studiat pe o bază individuală înainte de a decide ajustările pentru practică. În exemplul de mai sus, o ajustare poate fi dată de faptul că altcineva va face activitatea sub ghidarea elevului.

Evaluarea riscului

Ce este evaluarea riscului?

Evaluarea riscului este o simplă examinare realizată cu atenţie pentru a vedea ce poate răni oamenii şi cum se poate realiza aşa ceva, astfel că profesorii şi instructorii pot vedea dacă sau nu paşii urmaţi sunt suficienţi pentru a se supune legislaţiei privind sănătatea şi siguranţa, dar şi practica efectuată în siguranţă.

Definiţiile hazardului şi riscului au fost adoptate şi au fost de ajutor pentru a înţelege ce este implicat:

• Hazard înseamnă o întâmplare neaşteptată care poate duce la răniri (ex. chimicale, electricitate, lucrul pe scară, etc.);

• Riscul este o probabilitate, mare sau mică, prin care cineva poate fi rănit datorită hazardului.

Evaluarea riscului şi dizabilitatea

Lucrând împreună, profesori, instructori şi elevi cu dizabilităţi pot înţelege problemele legate de sănătate şi siguranţă în relaţie cu un curs particular. Procesul se derulează bine când profesorul sau instructorul implică elevul cu dizabilităţi şi se gândeşte la circumstanţele lor individuale.

Profesorii şi instructorii trebuie:

• să fie siguri că conduc riscul pentru fiecare;
• ia în considerare dizabilitatea, evitând supoziţiile;
• implică elevii cu dizabilităţi în realizarea evaluării riscului şi realizează ‚ajustări rezonabile’;
• consultă, dacă e necesar; alte persoane care au experienţa potrivită;
• revizuieşte situaţia dacă este necesar, lucrând cu elevul cu dizabilităţi şi/sau cu reprezentantul lui.

Evaluarea riscului poate fi avută în vedere prin următorii paşi:

Asiguraţi-vă că evaluarea riscului este completată în colaborare cu elevul şi toate informaţiile sunt considerate ca fiind confidenţiale şi depozitate în concordanţă cu politica organizaţiei de protejare a datelor. 

Apăsaţi aici pentru a descărca o copie a Formularului de evaluare a riscului

1. Identificaţi hazardurile potenţiale pentru elev – Listaţi hazardurile importante pe care le evaluaţi. Luaţi în considerare evaluarea riscului hazardurilor care pot cauza rănirea unui persoane sau afecta mai multe persoane, ex. lucrul la anumite tipuri de maşini, cu lichide fierbinţi, etc.

2. Detaliaţi cum elevul poate fi rănit în timp ce desfăşoară această activitate.

3. Controlul riscului: Ce acţiune s-a luat pentru a controla riscul? Puneţi accentul pe controlul şi reducerea riscului, nu pe mutarea completă a riscului, ex. folosirea unui ferăstrău cu lanţ la un curs de chirurgie pe copaci. Hazardul principal este dat de acţiunea de tăiere a fierăstrăului, riscul este rănirea serioasă a braţului sau mâinii. Normal, metodele de control a riscului sunt folosite pentru dispozitivele de siguranţă şi gărzi, restricţia folosirii este dată de persoana competent sau instruit şi de sisteme de izolare care prevăd o folosire neautorizată. 

Studiu de caz:

Un elev cu epilepsie necontrolată de medicamente a aplicat pentru un curs de chirurgie pentru copaci. Urmând o discuţie detaliată cu un elev referitor la frecvenţa şi natura duratei lor precum şi posibilele complicaţii, s-a decis ca elevul să nu fie admis la curs. Posibilitatea (riscul) ca persoana cu dizabilităţi să-şi cauzeze răniri singur şi/sau pe alţii datorită unui accident datorită fierăstrăului (hazardul) a fost substanţial, şi nici un control nu a putut fi aplicat pentru a putea garanta că riscul a fost eliminat.

4. Nivele de risc

5. Dacă nu sunteţi satisfăcut cu prezentarea metodelor de control al riscului, adresaţi-vă unui supervizor sau al membru calificat din personal.

Apasati aici dacă doriţi să descărcaţi o copie completă a Înţelegerea dizabilităţii – ghid de bune practici

Intoarceti-va la meniul Intelegerea Dizabilitatii - Ghid de bune practici