Un stereotip este un concept sau imagine simplificată şi/sau standardizată, care este comună unor oameni referitor la un alt grup. Stereotipiile pot fi pozitive sau negative şi sunt generalizate de cunoașterea minimă sau limitată a unui grup de oameni. Aceste concepţii simpliste, opinii sau imagini, sunt bazate pe atribuţiile ce le au în comun membrii unui alt grup. Stereotipiile în sunt dăunătoare în sensul lor, ei fac rău prin prejudecată şi discriminare. Prejudecata nu este numai o opinie sau credinţa, ci o atitudine ce include simţăminte precum dispreţul, repulsia sau aversiunea. Discriminarea se referă atunci când o persoană este tratată mai puţin favorabil decât alta; tratamentul nu poate fi justificat şi este rezultatul prejudecăţii.

Istoric, oamenii cu dizabilităţi au fost un stereotip realizat în diferite moduri. Unele din aceste stereotipuri a fost etichetarea persoanelor cu dizabilităţi, etichetare care persistă încă în mintea oamenilor. Informaţii incomplete, percepţii greșite, izolare şi segregarea au perpetuat multe stereotipuri. Vizualizarea unei persoane cu dizabilităţi sau a unui grup de persoane cu dizabilităţi ţinând cont de limitele stereotipice ne face să vedem ce putem aștepta şi cum putem răspunde.

Unele stereotipii referitoare la portretul persoanelor cu dizabilităţi este format din:

• jalnic şi patetic
• sinistru sau diavol
• tragic dar mândru
• caraghios/ ţinta glumelor
• agresiv / au un chip în umăr
• povara
• ne-sexual
• incapabil de a participa în viaţa de zi-cu-zi

Oamenii cu dizabilităţi sunt adesea portretizaţi de media în diferite căi care au tendinţa de a reintroduce stereotipii negative. De exemplu, diabolicul Dr. No cu 2 proteze de mână din filmul cu James Bond; pateticul şi schilodul Tiny Tim din “Colinda de Crăciun” a lui Charles Dickens; personajul autist al lui Dustin Hoffman în Rainman care era o povară pentru fratele sau; ciudatul Quasimodo care a fost etichetat de societate în Cocoșatul de la Notre Dame. Astfel de stereotipuri dezumanizează si consideră dizabilitatea ca o definiție caracteristică mai degrabă decât indivizii așa cum sunt.

Prejudicii

Comunitatea educaţională oferă o importantă oportunitate de schimbare a acestor supoziţii negative la nivel instituţional şi să dezvolte o cultură care include recunoașterea şi diversitatea valorilor.

Oamenii cu dizabilităţi sunt diferiţi de persoanele care nu au dizabilităţi. Atașarea unei etichete cum ar fi “orb” sau “agorafobic” unui grup de oameni nu înseamnă ca toţi sunt la fel şi multe din acestea sugerează că în ochii unor persoane nu sunt plăcuţi.

Supoziţiile nu ar trebui făcute ca să aibă impact asupra condiţiei unui student, ei trebuie întrebaţi dacă colegii ar trebui să înveţe despre nevoile pe care le au ei, permiţând  fiecăruia să-şi controleze comportamentul de la început.

Terminologia şi limbajul sunt foarte importante. Ele s-au schimbat de-a lungul anilor şi uneori persoanele cu dizabilităţii nu au fost de acord ca terminologia sa fie acceptată. În Secţiunea 5 este un ghid cu terminologia actuală acceptată.

Apasati aici dacă doriţi să descărcaţi o copie completă a Înţelegerea dizabilităţii – ghid de bune practici

Intorceti-va la meniul Intelegerea Dizabilitatii - ghid de bune practici